w w w . i s t r o - r o m a n i a n . n e t  
Home

Links

Books

News

Culture

Status

Alphabet

Photos



link to us
search
copyright

Genocidul lingvistic - limbi care dispar, inclusiv trei dialecte române

Ne-am obișnuit să numim genocid uciderea grupurilor de oameni nevinovați. Dar la fel de nevinovate au fost, de-a lungul istoriei, limbile vorbite, din care unele au dispărut cu totul, sau au fost reduse la un fel de cvasi tăcere.

Câteva exemple notate de Infoniac merită amintite, chiar dacă unele se cunosc, iar asupra altora nu avem imaginea adevăratei dimensiuni.

"Vorbiți numai limba mandarină"

Această ciudată campanie a fost lansată în anul 1949 în Singapore, pentru a determina etnicii chinezi din zonă să adopte limba mandarină, în semn de distanțare fățișă față de China. Guvernul a interzis atunci folosirea limbilor chineze în instituții, școli și mass media. Succesul n-a fost total, dar încă și astăzi mai persistă dificultăți de comunicare între generația tânăra și cea încărunțită.

Limba hawaiiana

Misionarii, ajunși prin 1820 în insulele Hawaii au determinat vorbitorii limbii locale să învețe engleza. În 1893, guvernul a adoptat limba engleză ca limbă de stat, iar de atunci, utilizarea limbii locale s-a depreciat continuu. Astăzi, mai există circa 2.000 vorbitori ai limbii hawaiiene (la 1,2 milioane locuitori). Aproape nimic.

Limba localnicilor de pe insulele Ryukyu

Arhipelagul Ryukyu, amplasat pe un arc insular, între Taiwan și Japonia, a fost locuit din vechime de un popor independent, fără legături cu exteriorul și având propria sa vorbire. Ocuparea insulelor de către Japonia în secolul 19 a impus, printre altele, obligativitatea limbii japoneze. Astăzi limba vechilor locuitori din Ryukyu este recunoscută ca dialect, dar generația tânăra nu mai știe de ea.

Rusificarea imperiului sovietic

Opera de rusificare a început sub regimul țarist și a continuat susținut în epoca sovietică. Admițând formal limba maternă în "republicile" sovietice, autoritățile au impus școli în limba rusă, adoptarea literelor ruse în unele țări din sud care foloseau scrierea arabă și introducerea forțată a limbii ruse în țările baltice. Chiar și în țările neînglobate în URSS, limba rusă a fost introdusă ca disciplină obligatorie în școli. Întâmplător sau nu, In România ea nu s-a bucurat de succes.

Insulele Britanice

Exercitându-și dominația peste Țara Galilor, Scoția și Irlanda, Anglia a impus, în secolele trecute, propria limbă popoarelor locale. Limba welsh, scoțiană și irlandeză au fost excluse din școli și administrație. Abia în secolul 20, guvernul Regatului Unit a inițiat reanalizarea problemei, stimulând reafirmarea acestor limbi ancestrale ale locuitorilor insulelor, acordându-le chiar statutul de o a doua limbă oficială, după engleză. Puțină lume mai vorbește aceste limbi.

Limba chineza în Indonezia

Populația chineză din Indonezia s-a confruntat cu o discriminare gravă în perioada președintelui Suharto, care a deținut puterea în anii 1967 - 1998. În acea perioadă, afirmarea, limbii chineze a fost interzisă în toate sferele vieții: ziare, școli, administrație. Era obligatorie limba indoneziană. După 1998, toate interdicțiile au fost anulate, dar, între timp, o întreaga generație a fost forțată să-și uite limba maternă.

În Spania lui Franco

Spania cunoaște trei principale limbi regionale: basca, galițiana și catalana. Politica naționalistă a lui Franco a impus recunoașterea unei singure limbi in întreaga țară, cea spaniolă. Una din replicile actuale ale acestui stil de a se impune de la centru se mai simte și astăzi în acțiunile de afirmare locală a grupărilor etnice, cărora regimul din trecut le oprima drepturile cele mai elementare.

Limba curda

Curzii nu au un stat organizat și, ca urmare resimt un statut de popor tolerat acolo unde se află. Singura excepție este Irakul, unde curzii au acces la învățământ, administrație și cultură în limba lor. În alte țări, curzii sunt considerați necivilizați, iar autoritățile exercită presiuni pentru renunțarea la această limbă.

Dialectele limbii române

Nu pot încheia aceste rânduri fără să amintesc cele trei dialecte romanice din sudul Dunării: limba aromâna (sau macedo-română), cea istro-română și megleno-română. Spre deosebire de românii din nordul Dunării, vorbitorii acestor dialecte sau limbi (problema este controversată între specialiști) sunt răspândiți pe arii largi din peninsula Balcanică.

Cei mai mulți sunt aromânii, dar asupra numărului lor nu există estimări certe. Poate număra sute de mii, poate chiar milioane. Ei sunt amplasați în Bulgaria, Grecia, Albania, în spațiul fostei Iugoslavii, dar au ajuns și în nordul Dunării, mai ales în prima parte a secolului 20.

Istro-românii sunt estimați la numai 300-3000 persoane și se află localizați în Croația, iar megleno-românii au fost recunoscuți ca minoritate națională în Grecia, evidențiați la cel mult 20.000 persoane.

În evul mediu, pe timpul imperiului Asăneștilor, populația romanica din sudul Dunării număra milioane de persoane. Sic transit gloria mundi!

January 22, 2012
© 2012 Ziare.com


| Home | Links | Books | News | Culture | Status | Alphabet | Photos |

© 1999-2013 www.istro-romanian.net. All Rights Reserved.