Un eveniment de o excepțională importanță a avut loc între 30 martie-1 aprilie a.c. la Pola: primul simpozion internațional dedicat vreodată istro-românilor desfășurat la Facultatea de litere din Pola, deci chiar pe solul pe care trăiesc acești frați ai noștri atât de uitați. Inițiativa congresului aparține Societății culturale istro-române "Andrei Glavina," cu participarea generoasă a Facultății de litere și filosofie din Pola, al cărei decan, dl profesor Goran Filipi, un om de deosebită valoare, a îmbrățișat din primul moment această idee.

A fost primul Congres al istro-românilor și chiar din titlul programului sau ("Istro-românii ieri, azi, mâine"), scris în limbile croată, română și italiană, reiesea clar necesitatea unor măsuri concrete pentru oprirea declinului îngrijorător al numărului vorbitorilor de dialect istro-român. După cuvântul de deschidere al gazdei, dl profesor Goran Filipi, au urmat saluturile oficialităților, începând cu cel al domnului secretar de stat Viorel Badea, care a dat citire emoționantului mesaj al președintelui Emil Constantinescu conținând idei și concepte profunde, care ni-l amintesc pe Vasile Pârvan, adevăruri eterne, atât de uitate azi de mediocritatea și trivialitatea unei părți din clasa noastră intelectuală...

Au urmat salutul dlui prof. Mihai Dorin, deputat PNțCD de Iași, din Comisia pentru Afaceri Externe a Camerei Deputaților - care, la obiect, a amintit de articolul 17 din Tratatul de bază româno-croat -, împreună cu dl senator PNțCD de Oradea, al asesorului pentru cultură al Regiunii Istria, al reprezentantului UFCE (Uniunea federativă a comunităților etnice europene), din partea președintelui acesteia, Romedi Arquint, și, în fine, al președintelui Asociației culturale istro-române "Andrei Glavina," în calitate de co-organizator al congresului. Acesta, pentru prima oară într-o adunare oficială, a luat cuvântul în istro-română, făcând să răsune răspicat acest grai în aula celei mai mari instituții culturale din Istria, ca o binemeritată răsplată pentru umilii cărbunari și păstori care au adus până la noi nestemata acestui grai ce vine din adâncul istoriei noastre.

Președintele asociației, semnatarul acestor rânduri, a invitat mai întâi participanții la un moment de reculegere pentru marele învățător Andrei Glavina, cel care în 1921 a deschis prima școală românească din Istria, la Sușnievița (Valdarsa). Apoi, printre altele, a spus: "Acum un an l-am cunoscut la o sesiune a Consiliului Europei pe dl Ivan Iakovcić, care a venit la mine și s-a interesat, ca un adevărat și bun prieten, de istro-români: "Atunce ie a dobândit (câștigat) irima ma, acmo a dobândit irima Istriei care l-a ales deputat și-i aștez în guvernu a le Croație; mare, sam siguran, un om ca și ie va dobândi irima a le Europe, din cea che ie-i ministru za integrare europenă a le Croație". La sfârșitul discursului său, Rațiu a mulțumit istro-românilor prezenți în sală, "carli a verit za apara limba nostre, cea arâtândă înca o vota che sânjele nicad åpa se face," și urând ca aceste "fine zile, de primavera, se aducu zile mai bure și za nostra mușåta, betâra și nobile limbe". A doua zi, "La voce del popolo," cotidianul de limbă italiană al Istriei, relata despre prima zi a congresului pe treimea de sus a unei pagini, remarcând că pe un eveniment faptul ca limba păstorilor "cici" și "ciribiri" a răsunat răspicat în aula unei facultăți pentru prima oară în istoria sa. La fel a relatat și cotidianul principal de limbă croată, "Glas Istre," iar TV croată a transmis de două ori evenimentul.

Au urmat 14 conferințe, dintre care o remarcăm pe cea a dlui prof. P. Neiescu, despre comparația dintre carașovenii de la noi din Banat, care la absolut nici un recensământ, începând din timpul Austro-Ungariei până azi, nu s-au declarat vreodată croați, dar, la trei mii de persoane circa, au cinci școli în limba croată, deputat în Parlament din oficiu etc., și românii din Croația, unde - deși guvernul croat recunoaște în total 14 minorități - sunt considerați oficial ca inexistenți asemeni "sufletelor moarte" ale lui Gogol...

Remarcăm conferința plină de patos a înaltului reprezentant al Ministerului Comunității Franceze - echivalent al unui minister al nostru pentru românii din afara fruntariilor -, dl Jean-Luc Fauconnier, un amic al românilor și al minorităților noastre fără drepturi de la sud de Dunăre, conferința despre protecția minorităților a marelui romanist Lorenzo Renzi, unul dintre cei mai mari filologi ai Italiei, a dlui Viorel Dolha, care cu multă competență și experiență a vorbit despre posibilitatea practică a deschiderii fără întârziere a cursurilor școlare în propriul dialect pentru istro-români. Idee împărtășită călduros de înalții reprezentanți ai Ministerului Învățământului de la București, aflați în sală, domnii Marius Lupuțiu și Alexandru Costa.

Au adus o mare contribuție la reușita acestui congres dl secretar de stat Viorel Badea, omul de cuget și faptă românească, împreună cu colaboratorii săi, dl deputat de Iași al PNțCD Mihai Dorin, un om de cultură și înzestrat cu suflet și simțire românească, domnii Marius Lupuțiu, Alexandru Costa, Doru Vasile Ionescu, directorul de la Radio România Internațional, împreună cu colaboratorul său, dl Prodescu, care au mers la Zagreb ca să discute introducerea in Croația de emisiuni în dialect istro-român.

Remarc că dl deputat Mihai Dorin a adus plăci comemorative în onoarea lui Andrei Glavina din partea asociației "Ginta latină" de la Iași și le-a predat autorităților locale, la Sușnievița și la Jeiăn, pentru a fi puse la respectivele școli.

Problema de fond pe care acești oameni intenționează să o rezolve, aducând problema istro-românilor și a respectării Tratatului româno-croat la toate eșaloanele conducerii începând de la președintele Constantinescu, este aceea a recunoașterii legale a românilor din Croația, printre care istro-românii sunt ramura cea mai veche, prin aplicarea Tratatului româno-croat și crearea, astfel, a acelor instituții de protecție a minorităților - școală, limbă la nivelul administrației locale, mass-media etc. - fără de care nu există nici o politică de protecție a minorităților, ci doar un fel de a ne fura singuri căciula!

Sunt sigur că din partea Croației, stat central-european cu adevarat civilizat și democratic, nu va fi nici o opoziție la receptarea unor cereri deja cuprinse în clauzele din tratatele semnate de Croația și România din 1993 și 1994. Ele nu sunt aplicate pentru simplul motiv că niciodată partea română nu a cerut aplicarea lor! Este o situație de-a dreptul kafkiana! De pildă, vizita delegației noastre oficiale la congres, cuprinzând un secretar de stat, senatori, deputați etc., a fost astfel pregătită de responsabilul nostru care trebuia să o pregătească, încât delegația a fost întâmpinată doar de doi primari de mici localități!

Politica statului nostru față de minoritățile românești, cu respectivul cadru legislativ trasat de Tratatul româno-croat, este zădărnicită la Zagreb chiar de ambasadorul nostru, domnul C. Ghirdă, care se opune recunoașterii minorității române. Pădurea milenară a istro-românilor merită mai mult decât a fi secerată dinăuntru!

Emil Petru Rațiu