Că dincolo de frontierele sale România este o țară înconjurata de români,este un fapt cunoscut. Mai puțin cunoscute sunt comunitățile vorbitoare ale dialectelor românești aflate la o distanță considerabilă. I-am numi aici pe aromâni și meglenoromâni, răspândiți în țările balcanice, dar mai ales pe cei 1500 istroromâni aflați la 1000 km vest de România.

Aceștia din urmă trăiesc în regiunea Istria din Croația și sunt cei mai expuși pericolului pierderii identității naționale. Odată cu aceasta vom asista la dispariția unui dialect al limbii noastre, eveniment de nedorit, la care nu putem asista nepăsători.

Sunt menționați în cronici locale de acum șapte secole sub numele de vlahi, maurovlahi, morlaci, cici sau rumeri. Au dat numele unei regiuni întregi (Ciciaria) în care astăzi trăiesc mai compacți doar în satele Jeiăni si Sușnievița. Există teorii cum că ar fi venit aici cu multe secole în urmă din vestul României dar cei mai mulți istorici înclină spre varianta dăinuirii lor pe aceste meleaguri din epoca romană.

Caracterisitică evidentă a acestui dialect este rotacismul. "Bire aț verit" în loc de "bine ați venit," "asir" în loc de "asin," "mâre" în loc de "mâine". Nu folosesc verbul a vorbi ci pe a cuvânta sau a găni. În exprimare vocabularul de sorginte latină este mai frecvent folosit, dar au masive împrumuturi din slavă, italiană și unele din germană.

În 1888 dieta croată le-a respins cererea de a-și cultiva limba. Deschisă spre nevoile lor de conservare a fost doar stăpânirea italiană asupra Istriei. Între 1921 și 1925 șusșievițeanul Andrei Glavina conduce în localitatea natală o școală pentru 443 copii sugestiv numită "Împăratul Traian" în română și italiană. Singura publicație în dialect îi aparține tot lui: "Călindarul lu Rumeri din Istrie". De atunci școala o fac doar în croată.

Din 1995 apar pagini prin grija împătimitului român dr. Petru Rațiu "Călindaru lu rumeri din Istria" și cateva numere din publicația "Scrisoare către fraț rumeri". Acest nou apostol al lor este și președintele Asociației istroromâne "Andrei Galvina". în urmă cu câțiva ani a fost oaspetele nostru în Arad. Acum trei ani am fost și noi în satele istroromâne la invitația dumnealui. Cu acel prilej s-a pus o placă pe școala înființată de Andrei Glavina. Sperăm că nu peste mult timp să se învețe din nou românește în această cladire. Semn că frații noștrii de acolo doresc viața națională este și invitația pe care au facut-o d-lui Viorel Dolha - președinte al asociației învățatorilor arădeni, neobositului prieten al istroromânilor - Radu Boata, d-lui Păcuraru de la Radio Timișoara și subsemnatei ca reprezentantă a presei arădene, la o manifestare tradițională a lor care va avea loc în 4 și 5 martie 2003 în satele amintite.

Domnul Rațiu crede că noi și Aradul în general putem avea un rol în a-i sprijinii pe istroromâni în demersul de a-și păstra valorile naționale printr-un parteneriat pentru sensibilizarea opiniei publice românești și a oficialităților croate, prin înfrățiri între localitățile și școlile din Istria și Arad.

Sperăm să onorăm aceste așteptări.

Maria Cristina Cojocaru