"Istroromanii, al caror numar se reduce in momentul actual la 1000-1500 de persoane in Croatia, sunt o populatie straveche, mentionata pentru prima data in 1327 in Istria si in insula Veglia in 1321, in timp ce numele romanesti ale satelor apar in actele de impartire a pamantului catre sfarsitul secolului al XIII-lea. Cronicile venetiene ii pomenesc pe acestia ca fiind combatanti in cadrul flotei venetiene, in luptele impotriva genovezilor, in 1372 la Chioza si la Brioni in 1379 ," se arata in scrisoarea trimisa APCE de catre Emil Petru Ratiu, Presedintele Asociatiei Istroromane "Andrei Glavina" si preluata in exclusivitate de catre Romanian Global News.

"Istroromanii sunt mostenitorii directi ai vechii populatii romanice numita valaha, si mai tarziu morovalaha (vlahii negri, sau morolahii) mentionata in sute de documente venetiene, croate, bizantine, austriece, unguresti in Evul Mediu. Ei mai pastreaza inca limba romanica, unul dintre cele trei dialecte balcanice ale limbii romane.

In 1698, istroromanii erau mai numerosi in Istria, iar istoricul Ireneo della Croce ii descrie ca fiind locuitorii intregii regiunii Ciceria- intre Carst la nord, pana la Treieste-Opicina, Fabbriciano, Trebbiciano, oferind si exemple din limba lor, pe care o numeste rumeeri, de la romanus, roman, spunand ca "limba lor este apropiata de cea a valahilor de la Dunare".

La mijocul secolului al XIX-lea, "rumerii" inca mai traiau intr-o parte a insulei Veglia, acolo unde a fost scrisa rugaciunea "Tatal Nostru" in limba lor, publicata in 1819 de Ivan Feretich, dar si in apropierea Labinului (Albona), la Schitazza si Punta Negra. La inceputul secolului al XX-lea, inca mai populau tinuturile Grobnic, Cherbune, Tupliaco, iar astazi, ei nu mai exista.

La sfarsitul secolului al XIX-lea, locuitorii din Susnievita (Susgnievizza sau Valdarsa) au cerut Dietei Istriei, aflata sub dominatie austriaca (in 1887, 1888 si 1900 si locuitorilor din Jeiane (Sejane) in 1904 dreptul de a-si infiinta o scoala primara in limba lor. Aceasta solicitare nu a primit aprobare pana in 1921, sub administratie italiana, cand invatatorul Andrei Glavina a deschis prima scoala unde se invata in limba romana si italiana, numita "Imparatul Traian". Tot atunci a fost constituita si prima comuna istroromana cu administratie bilingva, in romana si italiana, la Valdarsa (Susgnevizza). Comuna a existat pana in 1943, dar scoala romaneasca a fost desfiintata dupa moartea prematura a lui Andrei Glavina in 1925. Doi istroromani educati la scolile din Romania pentru a revenit in Istria dupa terminarea studiilor, nu s-au putut intoarce aici din cauza celui de-al doilea razboi mondial.

Daca pana in anii 1960-1970, copiii istroromani din Susgnevizza si din Sejane nu cunosteau o alta limba decat istroromana, avand nevoie de un an pregatitor pentru a invata limba croata, astazi, situatia este in mod dramatic inversata, foarte multi copii necunoscand istroromana. Ei o invata in scoli si nu ii mai acorda valoarea de limba a parintilor lor.

Istoria ne invata ca nici o etnie nu dispare in mod natural, ci din motive de interventie politica, sociala, economica. Odata rupt lantul natural de transmitere a unei limbi, lucru care nu se intampla niciodata pe cale naturala, survine moartea definitiva a acelei limbi.

Pentru a remedia aceasta situatie, in 1994, la Trieste, a fost constituita "Asociatia Culturala lu Rumeri Andrei Glavina" care a organizat numeroase intruniri, a publicat o revista in limba istroromana, a participat la Congresul Puterilor Locale din cadrul Consiliului Europei in 1999 (Innsbruck) in 2001 (Noordwijkershout), la Congresul UFCE (Uniunea Federeativa a Comunitatilor Etnice Europene). La toate aceste congrese, Asociatia a cerut aplicarea Cartei Europene a limbilor regionale si minoritare si a tratatului de baza romano-croat din 1994 care favorizeaza istroromanii, care dintotdeauna au fost deprivati de orice forma de autonomie lingvistica, un caz unic in Europa. In 2000, Asociatia istroromana "Andrei Glavina" a organizat, in colaborare cu Universitatea croata din Pola, avand ca decan pe profesorul Goran Filipi si finantata de Regiunea Istria, primul congres istroroman de istorie. Pentru prima data s-a tinut un discurs inaugural in limba locuitorilor valahi in aula universitatii.

Din pacate, guvernul roman, desi reprezentat la Congres de catre un secretar de stat, doi deputati, ambasadorul sau in Croatia si inalti functionari ai Ministerului Instructiei Publice, nu a facut nimic pentru a ajuta istroromanii. In acest timp, ambasadorii din Zagreb, insuficient informati in privinta drepturilor minoritatilor sunt surzi si indiferenti la necesitatea autonomiei lingvistice a romanilor din Istria, care stau sa piara.

Din fericire, un deputat roman nu din Romania, ci din Basarabia (Republica Moldova, provincie istorica romaneasca), a pus in mod eroic problema istroromanilor, dintotdeauna nerezolvata de catre guverne si a adus-o in fata Adunarii Parlamentare a Consiliului European, care trebuie sa ia o hotarare in privinta admiterii acestui priect de rezolutie.

Asociatia "Andrei Glavina" se adreseaza Biroului APCE si a presedintelui sau, domnul Lluis Maria de Puig, pe care subsemnatul a avut onoarea de a-l intalni si de a-l informa intr-o manieera informala cu privire la situatia istroromanilor la Freiburg, in cadrul Congresului Aroman si la Consiliul Europei la Strasbourg. Apelul asociatiei este de a admite proiectul de rezolutie Nr. 11595/21.04.08 al deputatului Republicii Moldova Vlad Cubreacov, ca ultima sansa a istroromanilor si a Europei micilor nationalitati ," se arata in scrisoarea semnata de Emil Petru Ratiu, Presedintele Asociatiei Istroromane "Andrei Glavina."