Carnival Festivities are part of Žejane's rich tradition. Žejane is a small place in the hinterland of Rijeka (Fiume) and Opatija (Abbazia) in the foothill of Cićerija mountain massif, by the road which connects that region with north-western Istria. The name of the place had been mentioned for the first time in the 14 ^th century. Today Žejane represents a unique characteristic of the region as we have saved the specific Žejane's language which has been spoken by the inhabitants who have settled this region already in the 16^th century, running away from the Turkish invasions.

Carnival Festivities begins in Žejane on the Adoration of the Magi, when the first Carnival Bells give their signals, what means the beginning of the "Mesopust" or "Pust" i.e. Last Days of Shrovetide. The most important part of this tradition are "Žvoncari" (the Bell-Ringers) who are different from other bell-bearers groups, because of their equipment, i.e. dresses, as well as of their harmonious tolling of the bells what is very pleasant to everyone's ears. Let us describe their dress: they wear white trousers and sailor's undershirt or sleeveless; indispensable part of their equipment are "șuba" (sheepskin) and three bells, which are called in the region's language "clopote". The bell-bearers put them on their hips. On their heads they have "cumarac" (hat) which is decorated by "bajeras" (paper ribbons of various colors) these ribbons stretch out down to their feet. The top of the hat is ornamented by flowers and little paintings with love motifs. Every bell-bearer has got in his hand a wooden stick, on the top which one can see "boca" (a kind of ball).

At the time of carnival, Žvoncari call upon the neighboring villages and the houses in Žejane. By that gesture they symbolize fertility and coming of spring after long and severe winter.

Today people, young and old ones, of Žejane are gathered in the Last Day of Sohrovetide Group, called "Žejanski-Žvoncari" (the Bell-Ringers of Žejane). A folk company is also included in this group, as well as the company which cultivates "bugarenje" - an old way of singing in two voises which is sung in Žejane's dialect, "Počrnjenka," the richly decorated peasant costume, represent the real original and authentic wealth. In ancient time this garment had been worn by the daughters of richer families, and only during holidays and festivities or celebration. In this way this region guards the authenticity of bell-bearers' visiting of their place and surroundig villages as well as other customs of the region. What is most important, these customs and tradition have been forwarded to our young people and to future generations.

Folkhistria - În căutarea unei identități

Festivitățile carnavalului din Jeiăn sunt o parte integrantă a tradițiilor culturale ale localitatii. Jeiăn (Žejane - denumirea oficială croată) este o mică localitate situată la confluența regiunilor Rijeka (italiană: Fiume) și Opatija (italiană: Abbazia), la poalele munților Cicerija pe drumul ce leagă această regiune de nord vestul peninsulei Istria. Localitatea este atestată pentru prima oara în documente istorice în secolul al XIV-lea. Astăzi, Jeiăn are un loc aparte în peisajul regional, fiind în fapt singurul loc unde se mai păstrează încă limba adusă de coloniștii ce s-au stabilit în această zonă în secolul al XVI-lea. Aceștia au sosit în Istria împinși de invaziile turcești.

Festivitățile carnavalului încep în Jeian cu sărbătoarea Adorației Magilor când primi clopotari ai carnavalului dau semnalul, marcând astfel începutul "Mesopust-ului" sau al "Pust-ului" (Lăsatul secului / ultimele trei zile dinaintea postului Paștelui). Cel mai important aspect al acestei sărbători sunt Žvoncari (Clopotarii) care se diferențiază de alte grupuri similare atât prin echipamentul și costumul lor cât și prin muzica lor plăcută creată cu ajutorul clopotelor pe care le poartă. Costumul lor este format dintr-o pereche de pantaloni albi, o bluză de marinar cu mâneci scurte sau fără mâneci, indispensabila "șubă" din piele de oaie și trei clopote ce se poartă la brâu și cărora li se și spune "colopote" în limba vorbită de locuitorii regiunii. Pe cap poartă o căciulă, sau "cumarac" bogat decorată cu fâșii colorate de hârtie numite și "bajeras" fâșii ce le ajung până la picioare. Partea de sus a căciulii este decorată cu flori și picturi simbolizând dragostea. Fiecare clopotar ține în mână un băț de lemn ce se termină la un capăt cu o "boca," un fel de bilă tot de lemn.

La începutul carnavalului, clopotarii merg din casa în casa și în satele învecinate pentru a-i invita pe toți să participe la sărbatoare. Acest gest simbolizează în fapt fertilitatea și începutul unei noi primăveri după o iarnă lungă și grea.

Astazi tinerii și bătrâni din Jeian au format Grupul Ultima zii a Shrovetide (Grupul Lăsata secului) numit si "Žejanski-Žvoncari" (Clopotarii din Jeiăn). Un ansamblu folcloric face parte deasemenea din acest grup, precum și un grup vocal care încearcă să păstreze o traiție veche de a cânta pe două voci (în istro-română) numită "bugarenje". Grupul poarta costume populare numite "počrnjenka" ce simbolizează bogăția și originalitatea costumelor din zonă. În trecut aceste costume erau purtate de către fete ce proveneau din familii bogate și chiar și de către acestea numai în timpul sărbătorilor. Se păstrează astfel autenticitatea costumelor din acestă regiune, din acest sat, precum și din sătele învecinate, fiecare având specificul său. Ce este însă și mai important este că se asigură astfel o continuitate a acestor tradiții și obiceiuri care sunt transmise astfel generațiilor următoare.

Mauro Doričić